ELENA BADEA SAU PUTEREA DE A MERGE MAI DEPARTE!

     Pe 6 decembrie, Elena a împlinit 26 de ani. Cine o zăreşte, întâmplător, pe tânăra târgovişteancă ar putea spune că nu se diferenţiază cu nimic de noi ceilalaţi. În realitate însă, Elena a fost supusă unei încercări ce cu greu poate fi descrisă în cuvinte.

     Chiar şi aşa, Elena este un suflet care nu a renunţat la lupta cu destinul ei crud… Iată, de altfel , pe scurt, povestea Elenei, rostită cu propriile ei cuvinte: “Până acum cinci ani am avut o viaţă normală. Am trăit în lumină. Vă zâmbeam şi îmi zâmbeaţi… În egală măsură. Nimic nu anunţa greaua încercare prin care aveam să trec. Din copilărie aveam dureri de cap, dureri pe care nu le băgam în seamă.
     În 2004, pe când aveam 20 ani, zilnic ma “încolţeau” dureri de cap cumplite. Uneori, aveam şi tulburări de vedere. Am mers la un medic neurolog si mi-a spus să stau liniştită. E doar o migrena! Mi-a prescris nişte medicamente, probabil la întâmplare, după care m-a trimis acasa. Pentru tulburările de vedere am consultat diverşi medici oftalmologi care mi-au spus că nu am nimic la ochi. Şi întradevăr aşa era. Timp de un an am suportat aceste dureri de cap si tulburări de vedere.
     Pentru că doream să îmi croiesc un drum liniştit in viaţă, am decis să plec în Spania. De altfel, voiam să îmi ajut mama şi fraţii care aveau din ce în ce mai multe probleme cu banii. Acolo, într-o dimineaţă, se petrecea în ianuarie 2005, m-am trezit cu vederea inceţoşată. De această dată însă, ceaţa din ochi nu a mai trecut… ci se agrava… Tot mai mult…După aproximativ trei săptămâni ajunsesem ca noaptea să nu mai pot vedea. Consultând şi acolo alţi medici oftalmologi mi-au spus că nu este din cauza vederii, ci este ceva mai profund, mai grav… Am fost trimisă la spital, iar acolo am fost internată la urgenţe. După o serie de analize au constatat o tumora-meningiom parieto occipital dreapta. Teama începuse să pună stăpânire pe mine…Nimeni nu voia să îmi spună exact ce se întâmpla cu mine. La o săptămână de la internare am fost operată. În tot acest timp vederea se slabise şi mai mult. Abia dacă mai distingeam pe cei din jurul meu. După operaţie mai zăream nişte umbre. După care, bezna a pus stăpânire pe mine, pe ochii mei. De atunci, nu vă mai pot vede…

CE NU SE ŞTIE DESPRE ELENA?

     Elena nu a renunţat la viaţă, aşa cum poate alţii, în situaţia ei, ar fi făcut-o! Ea lucrează de luni bune la un salon de masaj. Lucrează chiar şi peste program. Acasă a învăţat să se descurce de una singură. Îşi doreşte nespus de mult să îşi privească nepoţelul, Andrei, pe care zilnic îl ţine în braţe… Se plimbă, visează că într-o bună zi, un “prinţ” îi va cuceri inima. A avut pănă nu demult un iubit dar care a părăsit-o, inexplicabil. Asta după ce îi promisese atâtea şi atâtea… O nouă lovitură pentru ea, dar care nu a dărâmat-o, ci a făcut-o să fie mult mai puternică. Şi alţii au mai dezamăgit-o, dar niciodată nu a le-a purtat “pică”!

     Întodeauna a văzut partea bună a lucrurilor. Ştie că într-o bună zi ne va putea zări pe noi toţi! Ne va privi drept în ochi! Elena a cerut ajutorul multor oameni din Târgovişte şi chiar din ţară. Unii au refuzat-o în cel mai stupid mod. Elena însă nu a lăsat capul jos. A mers mai departe! Şi povestea ei continuă…